Imobiliare-n țara noastră

Să încep ca un mare scriitor, nu știu la alții cum este, dar noi suntem tare dereglați când ne uităm la piață de imobiliare. Momentan stau într-un cartier mărginaș al Chiajnei (Militari Residence mai exact, fix la 500 m de zona București) Pe lângă faptul că aici s-au înghesuit foarte mulți oameni, totul a fost făcut, voit sau nevoit, fără cap. Cartierul nu a fost un plan de dezvoltare, ci a vrut să fie doar o fabrică de bani pentru investitori. Și avem așa: străzi înguste, canalizare ioc ( s-au băgat de curând ceva țevi, dar tot pe fosa septică funcționăm), locuri de parcare puține, blocuri predominant cu 8 etaje + mansarda (să încapă cât mai mulți) și nu în ultimul rând, ne putem lăuda cu RATB-ul care „vine la scară”, marea problemă este însă că e posibil să nu poți urca în el pentru că este, ați ghicit, full! Mda, cam asta este schița marelui Militari Residence, care este într-o continuă expansiune. Daca acum este aglomerat, nu ați văzut nimic, o să trăim vremuri și mai grele!

            Acum, revolta mea este pe prețuri, la chirii în special, nu unde stau eu, ci ceea ce văd pe grupurile cartierului. Toată lumea se plânge de cele scrise mai sus, ba chiar cred că sunt mai multe (nu am mai menționat că nu s-au strâns cei mai academici oameni aici), dar când este vorba despre proprietatea lor, o văd ca pe ceva extraordinar cerând chirii nejustificate ( cam 250-300 Euro pentru o garsonieră și 300-400 Euro pentru un apartament cu 2 camere). Totuși vorbim de un cartier care se află în Chiajna, departe de tot ceea ce ai nevoie prin București. Personal fac cam 20 minute până la Lujerului ceea ce mi se pare foarte mult în condițiile în care am treabă în centrul capitalei.

            Uităm că stăm la periferie și cerem prețuri pe care le găsim la apartamentele din București de pe lângă metrou. Da, acum probabil mulți vor spune că ești la o stație de RATB de metrou (cam așa este, dar când o parcurgi în 20 min, cu așteptat și ajuns la metrou, parcă nu mai este rezonabilă această scuză).

            Am impresia că ne îndreptăm către scenariul din 2008 când se construia și se cumpără în prostie. Cam asta se întâmplă și acum, prețurile apartamentelor au luat-o razna, chiriile la fel, lumea cumpără fără să se uite prea atent unde. Aștept cu nerăbdare deznodământul acestei disperări de „a avea”.

            Iar până atunci, sper că oamenii vor trece peste vorba „prost este cel care dă, nu cel care cere” și își vor evalua corect prețurile & chiriile. Pare un vis dar eu la asta îndemn!