Mă tot uit în urmă
Da! Mă tot uit în urmă la postările mele și văd că am rămas același dependent de distracție ceva mai updatat acum. Mă amuz citindu-mi gândurile din diferitele etape ale vieții...blog-ul astă este ca un jurnal pe care nu l-am avut niciodată. Pe zi ce trece îmi pare tot mai bine că l-am creat, că mi-am scris poate doar un sfert din sfertul gândurilor pe care le aveam, dar știți voi, trebuie să rămână și un pic de mister, sau mai mult... Încep să cred că sunt ca cei din „The Hangover”, când încep să se distreze nu se mai pot opri!!