Balta's stories

Fraților, 2011 a trecut. Un an nu tocmai bun pentru mine. Un an pe care aș vrea să îl uit repede, un an care mă face să aștept un 2012 cu nerăbdarea unor vești bune, sănatate și împliniri. Par puțin absurd că nu spun „una peste alta, a fost un an bun”...și...n-am să o fac. A fost ceva-ul ăla care s-a întamplat în decursul lui care mă face să-l urăsc, cu toate că am terminat facultea, am intrat la master, am avut un job super bun astă vară...sunt și chestii bune, dar puse în balantă nu o pot înclina în bine. În speranța unui an mai bun, am să sărbătoresc astăzi cum știu eu mai bine, cât pot eu de mult și am să fac uitat un an nu tocmai prielnic. Sper să ne auzim cu bine în acest fatidic 2012...cu mai multe forțe de a ne realiza visele și toate cele ce ne-am propus! Pe această cale doresc să le spun tuturor cititorilor și cunoscuților „La mulți ani!”, un 2012 plin de împliniri, sănătate și putere de muncă. Nu vă lăsați doborâți de niciun lucru pentru că voi dragii mei sunteți cei

Nașterea Domnului nostru Iisus Hristos.. sau Crăciunul. Atunci când moșul intra prin efracție în casă, mănâncă un fursec, bea un lapte, lasă un cadou și pleacă. Este omul care deservește nevoile a 6 miliarde jumătate de oameni pentru că din varii motive nu poate ajunge și prin familiile mai sărace. Totul este magie și nu. Aceste evenimente străvechi încep să capete un aspect de prostie pe la noi. De ce zic asta? Pentru că este perioada anului când trebuie „ să pui pe masă ca să fie” chiar dacă nu-ți trebuie neaparat. Este perioada anului când lanțurile marilor magazine înregistrează profituri uriașe, când parcările hipermarketurilor sunt mega aglomerate, când ca să dai un sms trebuie să încerci de 1000 de ori, când toți își aduc aminte de toți, chiar dacă în timpul anului nu schimbă o vorbă. Această exagerare a tuturor chestiilor normale capătă aspect ridicol... e din ce în ce mai neplăcut să ieși din casă...totul e aglomerat...păcat că nu ninge. Trecând cu greu peste această

verificam dacă e mort Ultimul weekend înaintea Crăciunului. Tăierea porcului este inevitabilă. Mai cu milă, mai cu gândul la pomana „ucisului” am purces spre mămăița mea dragă spre a produce crimă cu premeditare. Ora 13:00 pomana acelui care a fost porc era digerată de stomacul meu. Cum nu scapi de ei, de Moise, Gavrilă, Bucur, Vlădilă, Diaconescu, Vasilache și lista poate continua; am venit la Slobozia pentru a sta „chill” după cum grăia glasul muncitorului bancar, Moise, care apropo muncește foarte mult și cei care îl cunoașteți să nu-l mai sunați noaptea, că programul lui de distracție s-a redus semnificativ. Și încă ceva să nu îi cereți să vă aducă ceva cu Moise Tour pentru că mereu sunt bagejele Claudiei, mancarea ei, bagajele lui frate-miu, mancarea lui, bagajul lui Baltă, mancarea lui...foarte multe! Nu ai cum să nu vorbești de ei, pentru că de fiecare dată se întâmplă să fiu singur acasă și se mai întamplă să mai am și bucătărie în casă și ca să vezi și să nu crezi în b

După cum ne place nouă steliștilor, ultimul meci din grupa J se joacă la intensitate maximă. Totul este simplu, Steaua trebuie să bată AEK și Shalke să bată Maccabi. După un parcurs destul de scârțâit în acest sezon de Europa League cu doar 5 puncte adunate, ca de fiecare dată se încearcă încă odată marea cu sarea în ultima partidă. Shalke este calificată sigur și nu stiu cât va trage pentru o victorie sau macar un egal cu cei de la Maccabi. Cert este că dacă Maccabi nu reusește victoria în fața celor de la Shalke, câștigătoarea de pe Național Arena va merge mai departe în primăvara europeană. Au fost două meciuri tari, cu Dinamo și CFR, nu știu câtă forță mai au băieții dar sunt sigur că se vor mobiliza pentru această partidă decisivă care poate salva un an 2011 nu prea bun pentru gruparea, dacă îi mai pot spune așa, din Ghencea. Pe stadion nu știu dacă o să ajung dar sper într-o victorie a băieților și în calificarea în primăvara europeană pentru că avem nevoie de puncte, coeficient

imagine preluată de pe www.piccsy.com E târziu. Sunt „blocat” între pereții camerei mele de la camin, poate un cămin prea departe de agitație. Sunt singur acum iar imaginația mea străbate toate meleagurile necunoscutului, lăsând lumină de întelegere peste toate gândurile mele. E timpul meu să fiu creativ. E timpul meu să ies din anonimatul care mă urmărește zi de zi, de această monotonie messenger, facebook. Fără un drum precis în viață, dar cu lecția învățată despre ce vreau și ceea ce mă reprezintă plec în căutarea mea. Mă gândesc mereu că singurătatea îmi aduce insatisfacție. Oare? Acum observ că mă lasă să mă uit în adâncul sufletului meu, mă lasă să scot la iveală altă față poate necunoscută nici de mine. Sirurile de gânduri îmi atacă degetele însiruind cuvinte care nu le-as înțelege niciodată dacă aș fi în continuă mișcare. Acum stau, detașat de toate problemele, dat la o parte și privilegiat să le privesc dintr-o altă perspectivă mult mai optimistă. Din singuratatea caract

imagine preluata de pe www.piccsy.com Până acum nu prea am frecventat eu sălile cinematografelor, dar Ditzu, m-a luat cu el la „ Motanul Încălțat ” varianta 3D. N-am refuzat și am mers. Pe lângă faptul că motanul este teribil de amuzant, am rămas împresionat și de tehnologia aceasta 3D. Știu că majoritatea celor care citesc blog-ul au fost măcar odată într-o sala de cinematograf, asa că nu vă recomand să mai mergeți că sigur o faceți!

Nu știu dacă vreodată ați fost la un centru de transfuzii pentru a dona sânge. Ei bine, eu am fost. Mânat de planurile prietenului meu Ditzu dar și ale lui CosMINU, am plecat să facem o faptă bună.Am ajuns pe la 10:00. Credeam că totul se va termina în maxim o oră și vom pleca, dar surpriză, la Centrul de transfuzii din București erau peste 100 de oameni, dornici de a dona sânge și dorinci de a fi răsplătiți. Vă dați seama că pe acolo nu erau oameni cu iq-urile foarte mari. Nu vreau să jignesc pe nimeni. Tocmai de aceea îmi pierdeam rândul de multe ori și se băgau mulți în fata mea pentru că preferam să ma detasez și să privesc cât de ciobani pot fi unii. Certurile lor mă amuzau și întristau totodată pentru că am văzut că România, nu învață din greseli, ci se complace în situația de a le repeta. Printre picături am făcut analizele în jurul orei 13:00 și am urcat la sălile de transfuzii. Pe la ora 14:00, după ce prietenii mei donaseră, se mai strigă ultimele 2 persoane pentru transfuzi

Pentru foarte muți, cartier duce cu gândul la răutate, șmecherie, dar pe mine mă duce cu gândul la vechea gască, bună, nu rea. Eram niște tipi puși doar pe jucat fotbal sau  jocuri fără pic de semnificație acum, care atunci le făceam cu placere. Mi-am adus aminte de toate astea că astăzi am fost să cumpăr ceva de la vechiul magazin de cartier, care a rezistat .... Țin minte că ne strângeam la bara de gaze, stăteam pe ea ore întregi, ne alergam, ne distram și ne simteam bine. Mai țin minte că ne duceam la vechea hală agroalimentară și jucam fotbal toată ziua, mai spărgeam un geam și după fugeam de mâncam pământul. Hmm, vremuri, vremuri bune..în care nu știam de cluburi, în care nu îmi doream să am o poveste de dragoste, vremuri care sunt prezente în mintea mea și mereu îmi vor zmulge un zâmbet atunci când îmi voi aminti de ele. Nu sunt vreun bătrân, dar nu știu de ce câteodată devin melancolic, las de o parte fața mea de veșnic om care se distrează. Da! am 2 fețe, am observat...probabi