Fără cuvinte
Un scurt metraj, care pe mine unul m-a impresionat, aş avea multe de spus dar vă las să vă spuneţi voi ce simţiţi...
Postări
Gânduri de ploaie
Îmi încep ziua de dimineaţă, prea de dimineaţă. Nu contează, alergătura pentru bani m-a transformat şi pe mine într-un robot obosit de dorinţa de a face, de a strânge. Astăzi norii adunaţi pe cer par a nu fi prietenoşi dar nu-i nimic, plec spre serviciu. Ajung aici, în Port, prins în actele parcă înterminabile din fiecare dimineaţă, o ploaie teribilă mă face captiv în maşina care altă dată îmi oferea un sentiment de libertate. Afară nu se mai vede nimic, astept un semn care se pare că nu vine. Totul se opreşte din cauza ei, a ploii. Ea ne curăţă, ne linişteşte, ne ţine la locurile noastre. Probabil ştia că am nevoie de o pauză. Bateriile robotului din mine trebuiesc reîncărcate. Trebuie neapărat să ajung la ai mei, unde mă încarc de energie pozitivă si-mi pot continua fuga neîncetată după bani. Ploaia s-a liniştit, dar nimeni şi nimic nu-mi poate lua gândurile. Lumea pe aici începe iarăşi agitaţia. Fără drept de apel trebuie să o fac şi eu. În puţinele momente de singurătate
Cameleon al vremii
Sunt cu gândul pe o plajă îndepărtată şi foarte aglomerată unde încerc să ies din timp. Mă dau în spate, ies din agitaţie şi timpul mă ocoleşte, începe să treacă pe lângă mine. Nu simt nimic, decât mă inbii cu liniştea care s-a pogorât asupra mea. E bine. Văd lucrurile care de altfel mi se păreau logice, acum nu mai au nicio noimă. Încerc să înteleg dar ceva mă opreşte, liniştea. Încerc să mă adaptez, să trăiesc momentul, mereu încerc să fac asta. Oare prea mă strădui? Privirea mi-e lungă spre tainele nedeslusite ale neantului mării, care de asemenea astăzi luceşte de linişte. Fel de fel de trupuri feminine sculptate în armonia frumuseţii. Gândirea mă poartă pe diverse fronturi. Asemenea unui cameleon încerc să mă integrez iarăşi în peisaj, poate în prostie. Timpul îşi face loc şi mă ia cu el, mă trimite iar în lumea reală. Iasăşi acele gânduri nesimţite mă năvălesc, acum liniştea nu mai mă ajută, agitaţia mă poartă pe culmile ei. Încerc sau nu. Vreau să-mi păstrez mintea, a