Balta's stories

Gheorghe Hagi (n. 5 februarie 1965, Săcele, Constanța, jud. Constanța) supranumit Regele fotbalului românesc și Maradona din Carpați. Este cel mai bun marcator din istoria naționalei României cu 35 de goluri înscrise și cel mai bun jucător român al tuturor timpurilor. Gheorghe Hagi a început să joace fotbal la vârsta de 10 ani, la Farul Constanța, echipă la care a și debutat în Divizia A, la 17 ani. În cariera sa, Hagi a mai evoluat la Sportul Studențesc, Steaua București (cu care a câștigat trei titluri de campion al României, două Cupe și Supercupa Europei, în perioada 1987-1990), Real Madrid, Brescia, Barcelona și Galatasaray (patru titluri de campion al Turciei, o Cupă UEFA și o Supercupă a Europei). La echipa națională, Hagi a reușit să bifeze 125 de prezențe. Ca jucător, Hagi a fost un purtător clasic de număr 10 care se remarca în teren prin claritatea paselor trimise către atacanți și șuturile nimicitoare la poartă, atunci când se afla el însuși în poziție de finalizare. Câteva

E ca să dau curs tuturor rautacismelor, despre acest blog cât și despre mine...pentru satisfacția celor mulți nu o să mai postez nimic! PA

După un interviu scurt pentru un nou job care îmi va ține vara ocupată, am decis să-mi îndrept puțin privirile spre cea pe care nu am mai vizitat-o demult și anume marea, acea mare care o știți cu toții, puțin agitată acum de norii care împiedicau Soarele să o mângâie cu strălucirea razelor sale și poate puțin supărată că doar constănțenii sunt cei care-i mai calcă faleza în perioada aceasta a anului. Puțin trist să o vezi așa, ca un copil abandonat și uitat de alinarea părinților, dar totuși tot asa de ascultătoare. Mi-a ascultat ca de obicei gândurile apuse ale unei presupuse iubiri ratate și mi-a insuflat gândul că mă vor mai astepta multe...Stors de toate gândurile care le-a luat cu ea în larg, m-am îndreptat spre bătrânelul de langă Cazino, care-l picta poate mai frumos decât era, îi dădea prin desenul lui strălucirea de altă dată și-l ridica la rang de monument...așa frumos! M-am apropiat timid când s-a întors spre mine și m-a întrebat „O amuzantă?”, m-am uitat ciudat la el, de p

Anul III de facultate, l-am petrecut în compania unui om bolnav după Dacia lui, a unui om care adoră cursele, fie ele legale sau ilegale. Fiind modelator pentru Slobozia pe 4tuning și membru al Dacia Rally Team, a făcut senzație cu Dacia lui roșie pe oriunde s-a dus. Nu de multe ori l-am auzit, ba chiar și înțeles, cam ce înseamnă a fi „racer”. Omu-i simplu, banii care-i face îi bagă în fel și fel de chestii care ajută la funcționarea cât mai omogena a mașinii pentru a concura cu alții. Pentru el, cât și pentru mine cursele înseamnă o descătușare care nu-i normal să ți-o dai în trafic, este o armonie a omului cu mașina lui....este o eliberare. De curse nu m-am apucat...dar înca di-nainte să-l cunosc pe el îmi placeau sporturile cu motor gen Formula 1 sau WRC-ul (World Rally Championship) dar acum mă simt mai legat de mașina mea...de Renault-ul ăla sensibil și intenționez cu ajutorul lui ca vara asta să pot face și eu ceva pe la ea...pentru satisfacția personală. Nu știu dacă vă dați se