Balta's stories

Dupa 4 luni si jumatate am reuşit să scriu şi pentru tata o poezie. Multe cuvinte care nu-şi găsesc rima au trecut prin capul meu, dar din dragoste pentru el am ţinut să scriu ceea ce sună cam aşa... O poveste şi un tată, Cum nu a fost niciodată, O familie unită, Doar de moarte desparţită. În famile-am învăţatat, Cum e să fii alintat, Şi-mi aduc aminte bine, Ce frumos era cu tine. M-ai crescut, m-ai învăţat, Cum să fac să fiu barbat, Şi când ne era mai bine, Ai plecat de lângă mine. Şi-ai luptat ca un erou, Cum tu o făceai mereu, Şi mai e o eroină, Ce n-a vrut să îi convină, Că tu ai o boală grea, Şi-a luptat ca să ti-o ia. Dar totul s-a terminat, După lume ai plecat, Şi ştiu că n-ai vrut aşa, Ca să mori de ziua ta, Să ne laşi doar întristare, Fără pic de alinare. Şi n-ai fost tata un om rău, Dar te-a vrut El, Dumnezeu, Mai aveam noi de trăit, Să mă vezi căsătorit Aşa cum ai asteptat,  Şcoala de am terminat.

Altul la rând. A mai trecut un an, iei, motiv de bucurie pentru toată lumea. Defapt, e de căcat. Că timpul trece prea repede pe langă noi și nici nu ne dăm seama când am ajuns maturi. De revelion ar trebui să se bea de necaz și nu de fericire. Anul trecut, să zic că am început cu niște rezoluții care păreau destul de promițătoare, ba mai mult, multe dintre ele le-am făcut, ceea ce a depins de mine, defapt toate. Aveam o singură dorință care nu depindea de mine, dar din păcate, acea dorință a mea s-a transformat în tragedia vieții mele. O tragedie care și-a pus amprenta pe sufletul meu petrecăreț, optimist și plin de viață.  Am avut destule motive de fericire în 2013, de care sunt mândru. Am terminat masterul și mi-am găsit o fată minunată alături de care să trăiesc tot restul vieții mele liniștit. Dar, alte doua, chiar trei, pot spune, evenimente neplăcute, au umbrit toate aceste lucruri și m-au făcut să le neglijez fără bună-știință. Evenimente după care rămân cicatrici d