Oameni conduşi de bogăţie...
Stau şi mă uit în jur uimit de lumea în care am poposit, în vremurile fără de prea mulţi oameni. Aşa că am scris, purtat de gânduri, încă o poezie care sună cam aşa... Atras de gânduri în singurătate, Stau şi gândesc fără a face fapte, Trec peste ape, mări şi ţări, Cutreierând multe cărări. Nemaiştiind ce-i rău sau bine, Urăsc să fiu doar eu cu mine, Căci gâduri bune nu îmi vin, Realitate-i doar un chin. Şi ies în lume s-o-nţeleg, Să fac ceva să o dezleg, Dar văd în jur, dezamăgit, Că lumea e de neclintit. Alergătură fără fapte, Prea mulţi fără moralitate, Nici conştiinţă nu mai au, Ce să mai las, ce să mai iau? Şi-s curios pe viitor, Unde ajungem că eu mor, Când văd atâta lăcomie, Oameni conduşi de bogăţie...