La timpuri noi, oameni noi
Mmmmda....În ultima vreme mi s-a spus de cam multe ori că sunt ciudat, și asta probabil vine în urma metamorfozarii mele, ca încept să îmi las copilaria în spate, fără să vreau și că încerc să devin stalp al societații. Doar în două rânduri am scris de mai multe ori „încerc”, deci viața este un șir mare de încercări, unde unele își găsesc reușită iar altele nu. E ca un joc, un joc unde obțiunea care îți dă posibilitatea să o iei de la ultima salvare nu există. Este un joc murdar.
Este o continuă mișcare, și trebuie să ții pasul... Așa cum spunea odată și marele Einstein „viața este ca mersul pe bicicletă, trebuie să mergi înainte să îți ții echilibrul!”. Așa va fi întotdeauna. Trebuie să te aliniezi la „pretențiile” zilelor pe care le trăiești, fie că sunt bune sau rele. Trebuie să demonstrezi că poți să reziști și atunci viața te va rasplăti. Trebuie să fii cunoști toate ce îți oferă viața, să știi să iei puțin din toate, să te saturi, dar nu prea, să faci lucruri din plăcere și nu din obligație.
Acum cu mutarea asta, am fost puțin „stresat” să spunem, și toate ce mi s-au întâmplat, dar cred că toate mă fac mai puternic. Toate astea îmi întăresc convingerile. Am avut timp să meditez puțin, cu marea în față. M-a mai ascultat un pic. La fel ca altădat. Și ea mă simte străin și mă tratează ca un turist. Înainte mă lua sub poala ei și mă ținea acolo până îmi descărcam sufletul, acum nu mai face asta.
Așa este, Constanța mă face să mă simt un străin acum, unul în treacăt, unul care nu mai face demult parte din peisaj. M-am învățat cu Bucureștiul ăla, care mulți îl evită, că este aglomerat, dar unde sunt oameni poate fi și prosperitate. Unde sunt oameni poate fi comunicare. Unde sunt oameni poate exista și viață și suflet. Este interesant să observi atâția și în fiecare zi să fie diferiți.
Acestea fiind spuse mă retrag în glorie, lăsând timpul să treacă spre a se termina „detașarea” mea aici. Timpul decide multe și el ne învață că prezentul este doar o parghie dintre marele trecut și marile noastre vise.
www.piccsy.com |
Acum cu mutarea asta, am fost puțin „stresat” să spunem, și toate ce mi s-au întâmplat, dar cred că toate mă fac mai puternic. Toate astea îmi întăresc convingerile. Am avut timp să meditez puțin, cu marea în față. M-a mai ascultat un pic. La fel ca altădat. Și ea mă simte străin și mă tratează ca un turist. Înainte mă lua sub poala ei și mă ținea acolo până îmi descărcam sufletul, acum nu mai face asta.
Așa este, Constanța mă face să mă simt un străin acum, unul în treacăt, unul care nu mai face demult parte din peisaj. M-am învățat cu Bucureștiul ăla, care mulți îl evită, că este aglomerat, dar unde sunt oameni poate fi și prosperitate. Unde sunt oameni poate fi comunicare. Unde sunt oameni poate exista și viață și suflet. Este interesant să observi atâția și în fiecare zi să fie diferiți.
Acestea fiind spuse mă retrag în glorie, lăsând timpul să treacă spre a se termina „detașarea” mea aici. Timpul decide multe și el ne învață că prezentul este doar o parghie dintre marele trecut și marile noastre vise.
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Ce părere ai despre această postare?