Viața de cămin

Majoritatea studenților, stau în camine, pentru cei care sunt mai pretențioși există gazdă. Primii ani de facultate i-am stat în gazdă, dar nu că eram pretențios, ci pentru că facultatea la care am absolvit eu nu dispunea de cămin. Trei ani am tot stat în gazdă, trei ani, trei colegi, I-Vlădilă Florian, II-Marian Negrău, III-Vintilă Dragoș. Cu fiecare dintre ei m-am simțit bine și am avut întâmplări de care îmi aduc aminte cu drag. Țin minte că cu Florian rupeam KFC-ul în două, cu Marian puneam la pariuri iar cu Dragoș(Didel sau Villy) mergeam ca carturi, vremuri frumoase! Ummm...

Venit în București am vrut să simt și eu viața de cămin. După părerea mea este super tare, mai ales când ai aproape de tine doi prieteni, Moise și Gavrilă. Singurul inconvenient ar fi că este departe de metrou, și când zic departe nu mă refer la sute de metri, ci la kilometri. Poate or mai fi și altele dar m-am obisnuit să văd partea plină a paharului, să nu mai dragatizez atât.

Caminul meu beneficiază de o duzină de căței, mai mari, mai mici, după posibilități, dintre care amințim: Beethoven(liderul grupului, numele i se trage din celebrul film, pentru că este o copie fidelă a celui de pe micile sau marile ecrane), Cosmar(l-am prins foarte putin pentru că a plecat, nu știu din ce cauza, dar a fost trist) și Milogul(acel câine care se confundă deseori cu brelocul, care când te vede se înconvoiază, pune privirea aia de:„Dă și mie!”, stricător și care stă doar prin cămin să nu înghețe). O cățea, recent a devenit mamică și are patru cățeluși mici și scumpi care acum sunt atracția căminului. Am ținut să imortalizez câțiva dintre ei, dacă nu pe toți.