Carmen Aureliana Bunea

Astăzi, comuna Dudești a fremătat de durere. Și-a luat „la revedere” de la o domnă de excepție, un cadru didactic iubit. Carmen Bunea Aureliana, fosta mea dirigintă a încetat în a mai preda copiilor tainele științelor economice și s-a îndreptat spre cer, spre cele sfinte.

O veste teribilă pentru mine, a fost o femeie la care am ținut foarte mult, chiar dacă nu prea mi-am mainifestat eu această afecțiune. Revin. Astăzi am ajuns acolo unde a copitărit dânsa. Nu întrasem încă pe strada Dorobanți și tristețea își făcea simțită prezența. Împreună cu Munteanu Oana și Radu George-Alin, coplesiți parcă de cele întâmplate, am pășit timizi. La poartă o domnișoară ne-a primit și ne-a pus dolii în piept. Întram unde era scumpa și îndragita noastră, doamnă dirigintă. Fețele triste ale bătrânicilor, mă trimitea cu gândul într-o lume a durerii, în care am și intrat când am văzut că diriginta mea era de nerecunoscut. A venit vremea ca ea, să părasească casa, am pus mâna pe cosciug, nu-mi vine, nu-mi venea să cred ce fac, cu barba tremurand și cu ochii în lacrimi care nu știam de unde vin, purtam pe brate ființa care mi-a fost diriginta celor mai frumoși ani din viața mea.

Eram cuprins de sentimente, pe care nu le mai simțisem niciodată, care mă faceau să plang și să fiu furios pe tot ceea ce se întâmplă, dar totodata nu voiam să cred că se întâmplă asta.

Ajunși la cimitirul unde își va găsi liniștea, am găsit o simplă groapă, o simplă punte către divinitate. NU întreba câte masterate, doctorate, câți bani ai sau câți ani ai. Te primea oricum. După un urlet inutil al rudelor, s-a așezat o liniște apăsătoare, care era mai dureroasă decât orice vorbă, mintea-mi umbla prin fel și fel de gânduri și amintiri, care nu mă lăsau să conștientizez că, s-a dus. Prea tânără, prea fără voie. Dar Dumnezeu le rânduiește pe toate, tot el este în măsură să o ierte și să o primească lângă El.

Era multă lume, cunoscută sau necunoscută, foști elevi, elevi, actuali sau foști colegi, chiar și femeile de serviciu,lume la care te asteptai mai puțin și lipeseau cei la care nu te asteptai....lume care vărsa lacrimi pentru cea mai la modă dirigintă.

Am multe în cap, multe în suflet, pe care țin să le păstrez...acum nicio parere de rău nu mai contează, nicio picătură de lacrimă vărsată nu poate schimba nimic, ci doar va descărca tristețea acumulată într-un timp atât de scurt.

Vă multumesc pentru ceea ce ați însemnat pentru mine și pentru ceea ce ați făcut pentru mine. Nu vă voi uita niciodată