Schimbarea de culoare

Dacă acum un an, totul era bine și viața mea, așa cum era, mi se părea plină de culoare, acum se pare că nu mai este deloc așa. Răspunsul cred că îl știți mulți dintre voi și nu mai este nevoie să-l spun.

Nu demult, îmi „judecam” familia pentru că, din punctul meu de vedere uitase să se distreze. Credeam că ei au stopat asta, că ei au pus capăt acelor șiruri de petreceri pline de veselie. Dar nici vorbă...nu erau ei de vină, ci munca, grijile, eu....viața! Așa suntem sortiți cu toții?

Tragedia vieții mele m-a lăsat fără cel mai de distractiv om pe care-l știam, fără de cel mai bun sfătuitor al familiei, fără un om, un tată, un unchi, un prieten, un „orice” deosebit.

Așa cum el m-a învățat să mă distrez, așa de mult mi-a arătat cât de nedreaptă e viața și că ea nu înseamnă doar distracție și alte „briz brizuri”.

Tot ceea ce este frustrant pentru mine este că demult timp văd o femeie la Lujerului care doarme la capătul pasajului, fie seară, fie noapte și ca ea sunt foarte mulți. Ei nu mai au nimic, dar tata a avut ghinionul, care i-a fost și fatal, cu toate că a fost bine îngrijit.

Este trist să vezi pe ce drumuri te poartă viața și cum se poate schimba într-o fracțiune de secundă. Este trist să mă văd fără el, doar cu un gând amăgit că el e la Slobozia, așa cum obișnuiam să știu. E trist să te scalzi într-un ocean de deznădejde, în care e greu să înoți, în care e greu să uiți sau să vrei să uiți, unde e greu să treacă. E și mai greu că atunci când vrei să vorbești cu persoana dragă ție trebuie să mergi într-un cimitir rece să o poți face.

Până acum vă îndemnam la viață, la distracție, la trăitul clipei. Această mare povară ce mi-a fost dată de Dumnezeu ( în speranța că există) mi-a întărit ideea că suntem doar alte povești în „Cartea Lumii” care se pot termina mai devreme, mai târziu, iar în consecință trăiți-vă clipele.

Acum, clipa mea e trăită prin amintirile cu el, prin toate vorbele pe care mi le-a spus, prin toate întâmplările petrecute cu el. Sunt  atât de supărat pe Dumnezeu, căci orânduiala care o face este foarte nedreaptă și că nu a ascultat rugile a atâtor oameni care-l vor iubi pe tata toată viața.

Randul de jos, al treilea de la stanga la dreapta.

Sursa: Elena-Daniela Eftimie, Multumiri!