Poezie pentru tata - "Amprente"

Dupa 4 luni si jumatate am reuşit să scriu şi pentru tata o poezie.

Multe cuvinte care nu-şi găsesc rima au trecut prin capul meu, dar din dragoste pentru el am ţinut să scriu ceea ce sună cam aşa...

O poveste şi un tată,

Cum nu a fost niciodată,

O familie unită,

Doar de moarte desparţită.

În famile-am învăţatat,

Cum e să fii alintat,

Şi-mi aduc aminte bine,

Ce frumos era cu tine.

M-ai crescut, m-ai învăţat,

Cum să fac să fiu barbat,

Şi când ne era mai bine,

Ai plecat de lângă mine.

Şi-ai luptat ca un erou,

Cum tu o făceai mereu,

Şi mai e o eroină,

Ce n-a vrut să îi convină,

Că tu ai o boală grea,

Şi-a luptat ca să ti-o ia.

Dar totul s-a terminat,

După lume ai plecat,

Şi ştiu că n-ai vrut aşa,

Ca să mori de ziua ta,

Să ne laşi doar întristare,

Fără pic de alinare.

Şi n-ai fost tata un om rău,

Dar te-a vrut El, Dumnezeu,

Mai aveam noi de trăit,

Să mă vezi căsătorit

Aşa cum ai asteptat, 

Şcoala de am terminat.

Acum totu-i în zadar,

Şi-am rămas cu gust amar,

Furios pe Dumnezeu,

Că mi-a luat tăticul meu...