Altul

Altul la rând.

A mai trecut un an, iei, motiv de bucurie pentru toată lumea. Defapt, e de căcat. Că timpul trece prea repede pe langă noi și nici nu ne dăm seama când am ajuns maturi. De revelion ar trebui să se bea de necaz și nu de fericire.

Anul trecut, să zic că am început cu niște rezoluții care păreau destul de promițătoare, ba mai mult, multe dintre ele le-am făcut, ceea ce a depins de mine, defapt toate. Aveam o singură dorință care nu depindea de mine, dar din păcate, acea dorință a mea s-a transformat în tragedia vieții mele. O tragedie care și-a pus amprenta pe sufletul meu petrecăreț, optimist și plin de viață. 

Am avut destule motive de fericire în 2013, de care sunt mândru. Am terminat masterul și mi-am găsit o fată minunată alături de care să trăiesc tot restul vieții mele liniștit. Dar, alte doua, chiar trei, pot spune, evenimente neplăcute, au umbrit toate aceste lucruri și m-au făcut să le neglijez fără bună-știință. Evenimente după care rămân cicatrici destul de adanci. Am suferit trei pierderi, eu și vărul meu am rămas fără de cei cărora le spuneam „tată”, iar pe lângă toate astea, s-a mai decis să ne părăsească și o mătusă a mamei, destul de simpatică de altfel. 

Și toate astea te conduc la gânduri de genu: „ce cacat e viața asta?”, „de ce ne chinuim ca proștii să strângem că nu luăm nimic?” etc. 

Cel mai rău e că doare, doare al dracului de mult, să știi că vrei să vorbești și nu ai cum, să vrei să atingi și nu ai cum...

Toate astea m-au făcut să nu îmi mai doresc atât de multe de la viață, dar tot eu îmi zic că trebuie să lupt. Sa nu mai vreau să fac chestii care le făceam, dar tot eu zic că trebuie să le fac. E de cacat, că viața trebuie să o continui, să te gândești la tine, la viitor, dar ce rost are viitorul fără persoanele dragi? 

Anul ăsta mi-am dat seama că locurile sunt de doi bani fără oamenii potriviți. Că poți să ai bani mulți dar să nu îți miște niciun mușchi al feței din cauza durerii. Mi-e teamă că oamenii uită că cel mai important lucru pe pământul ăsta, cât va fi el, sunt oamenii.

Vă las cu pălăvrageala mea de doi bani despre lucrurile astea că nu cred că interesează pe nimeni suferințele mele.

În altă ordine de idei, in 2014 trebuie să fiu mai optimist, mai auto-didact, mai curajos și mai tupeist, pentru a-mi realiza țelurile.

Vreau să mă dezvolt la muncă mai mult ca niciodată, să fac oameni mândri că sunt colegi cu mine, vreau să mă dezvolt cu fotografia și să învăț mai multe tehnici, vreau să plec într-un concediu într-o țară străină și vreau pe cât pot de mult posibil să fiu lângă mama.

Dacă anul trecut aveam 13 dorințe pentru 2014 am doar 4.

Un an nou mai bun tuturor!