Despre pauză
Am luat iar o pauză de la blogul aceasta și a fost ignorat ceva vreme, dar mereu mă întorc la el, pentru că îmi este drag, nu pot să mă despart definitiv de el.
De când nu am mai fost pe aici, zic eu că am mai evoluat, am mai acumulat frustrări, reușite și multe alte chestii pe care nu am să stau să le povestesc acum...
Tocmai aseară am scris o notă pe telefon de sfârșit de an și m-am gândit să o așez aici, în locul unde sunt adunate majoritatea gândurilor și greșelilor mele de exprimare, iar nota sună cam așa:
„Anul ăsta am învățat că mulți văd și puțini vor, mulți îți doresc dar puțini își permit, mulți judecă dar puțini cunosc.
Este cel mai ușor să ne dăm cu părerea și niciodată nu ne gândim la consecințe sau la imaginea de ansamblu.
Mediul online ne oferă multe portițe, dar și destule capcane, ca și în viața de zi cu zi, trebuie să știm să alegem ceea ce este mai bine pentru noi și să filtrăm informațiile...
Asta este o luptă a lumii în care trăim, iar când zic asta mă gândesc la lumea foto-video.
Uităm să facem diferența între ceea ce oferă un om și cât suntem dispuși să plătim noi pentru un serviciu. Nu toți ne putem permite aceleași lucruri, iar dacă nu ne permitem, nu înseamnă că lucrul este prea scump, ci doar prea scump pentru noi, ceea ce este o diferență.
Colac peste pupăză, am mai învățat că eu creez amintiri, că nu trebuie să mă opresc niciodată din a învață și de a cauta să fiu mai bun. Am învățat că nu pot fi pe placul tuturor și nici nu trebuie să fac asta.
Anul ăsta am auzit o vorbă al cărei autor nu-l știu, dar s-a imprimat în mintea mea: "un om bun este acela ce a avut șansa să fie rău dar a ales să rămână bun" a. n.”
De fapt tot ce îmi doresc eu se rezumă la sănătate, pentru mine și familii mele! Pentru restul zic că suntem suficienți de deștepți să le descurcăm...
Anul ăsta am devenit și soțul soției mele, cel mai frumos lucru care s-a întâmplat în ultima vreme dar voi reveni cu un post despre asta.
Ah, ce bine e să revii...
Cu drag,
Mihai
De când nu am mai fost pe aici, zic eu că am mai evoluat, am mai acumulat frustrări, reușite și multe alte chestii pe care nu am să stau să le povestesc acum...
Tocmai aseară am scris o notă pe telefon de sfârșit de an și m-am gândit să o așez aici, în locul unde sunt adunate majoritatea gândurilor și greșelilor mele de exprimare, iar nota sună cam așa:
„Anul ăsta am învățat că mulți văd și puțini vor, mulți îți doresc dar puțini își permit, mulți judecă dar puțini cunosc.
Este cel mai ușor să ne dăm cu părerea și niciodată nu ne gândim la consecințe sau la imaginea de ansamblu.
Mediul online ne oferă multe portițe, dar și destule capcane, ca și în viața de zi cu zi, trebuie să știm să alegem ceea ce este mai bine pentru noi și să filtrăm informațiile...
Asta este o luptă a lumii în care trăim, iar când zic asta mă gândesc la lumea foto-video.
Uităm să facem diferența între ceea ce oferă un om și cât suntem dispuși să plătim noi pentru un serviciu. Nu toți ne putem permite aceleași lucruri, iar dacă nu ne permitem, nu înseamnă că lucrul este prea scump, ci doar prea scump pentru noi, ceea ce este o diferență.
Colac peste pupăză, am mai învățat că eu creez amintiri, că nu trebuie să mă opresc niciodată din a învață și de a cauta să fiu mai bun. Am învățat că nu pot fi pe placul tuturor și nici nu trebuie să fac asta.
Anul ăsta am auzit o vorbă al cărei autor nu-l știu, dar s-a imprimat în mintea mea: "un om bun este acela ce a avut șansa să fie rău dar a ales să rămână bun" a. n.”
De fapt tot ce îmi doresc eu se rezumă la sănătate, pentru mine și familii mele! Pentru restul zic că suntem suficienți de deștepți să le descurcăm...
Anul ăsta am devenit și soțul soției mele, cel mai frumos lucru care s-a întâmplat în ultima vreme dar voi reveni cu un post despre asta.
Ah, ce bine e să revii...
Cu drag,
Mihai
 |
| Targu Ocna, 2018. |
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Ce părere ai despre această postare?