Balta's stories

 Am ajuns la 32 de ani, fără să cumpăr o casă, cu o soție și un business în care am investit suflet, bani și orice altceva mai doriți voi. Nu am fost focusați să avem o casă, ne doream să bifeze prea multe chestii, de la locație la numar de camere, la multe alte bife pe care nicio proprietete nu le putea atinge. Este și normal, nu există cea mai bună decizie, ci doar cea mai bună decizie pentru un moment.  Am cautat în jur de patru ani de zile apartamente în zona în care ne doream să locuim în București, dar ce ne plăcea era peste bugetul nostru, iar ce ne permiteam nu ne plăcea. Clasic. Într-un final, am găsit ceva ce ne placea și am convenit la nivel de discuție cu omul respectiv că vom cumpara apartamentul, dar doar când va avea el actele gata. Timp de 3 luni nu au fost actele ieșite, iar când au ieșit, omul nostru ne-a comunicat că din cauza prețului pieței, apartamentul valorează cu 12k Euro mai mult. Uimiți de nesimțirea pieței, să nu acuz pe nimeni, am renunțat la visul...

 Astăzi am fost inspirat să mai scriu aici datorită unui instastory. Un prieten a distribuit o imagine care m-a făcut să reflectez puțin la mine, la meseria mea.  Pare ușor de făcut, da, din exterior chiar pare, pentru că noi, oamenii, avem întotdeauna să judecăm, iar ce facem noi este cel mai greu, dar ce face altul este, pff, ușor. Meseria de fotograf vine la pachet cu multe uși închise, cu multe eșecuri, cu multă deznădejde, poate, uneori, și cu multe sacrificii, ca și în cazul meu. Vine full option, să zic așa. Dar totul ține de perseverență, de acceptare și de curaj, iar curajul ți-l iei mai totdeauna de la oamenii din jur.  Este frustrant uneori să vezi cum lumea consideră că tu faci anumite lucruri ușor, când,  defapt, doar tu știi câte ai făcut să ajungi acolo, să fii omul despre care să se spună: uite, bă, ce ușor face ăla bani sau cât de mult timp are că doar apasă pe buton.  Dar, reversul medaliei este că meseria asta nu te lasă niciodată nerăsplătit,...