30 de ani de casă

 Am ajuns la 32 de ani, fără să cumpăr o casă, cu o soție și un business în care am investit suflet, bani și orice altceva mai doriți voi.

Nu am fost focusați să avem o casă, ne doream să bifeze prea multe chestii, de la locație la numar de camere, la multe alte bife pe care nicio proprietete nu le putea atinge. Este și normal, nu există cea mai bună decizie, ci doar cea mai bună decizie pentru un moment. 

Am cautat în jur de patru ani de zile apartamente în zona în care ne doream să locuim în București, dar ce ne plăcea era peste bugetul nostru, iar ce ne permiteam nu ne plăcea. Clasic. Într-un final, am găsit ceva ce ne placea și am convenit la nivel de discuție cu omul respectiv că vom cumpara apartamentul, dar doar când va avea el actele gata. Timp de 3 luni nu au fost actele ieșite, iar când au ieșit, omul nostru ne-a comunicat că din cauza prețului pieței, apartamentul valorează cu 12k Euro mai mult. Uimiți de nesimțirea pieței, să nu acuz pe nimeni, am renunțat la visul de a avea apartament. 

Pusesem căutările pe ''hold'', dar într-o discuție cu soția, am horărât să mai aruncăm un ochi, de această dată la case. Am găsit ceva drăguț în Cernica, ea a venit cu ideea să mergem la fața locului să vedem, iar întâmplarea a făcut să fim și cu niște prieteni dragi nouă de la Brașov care ne-au ușurat decizia. 
Am ajuns acolo, totul parea frumos, iar eu voiam să plecăm. Prietenul meu a sugerat să sunăm dezvoltatorul, poate vine să ne deschidă să vedem interiorul și să discutăm mai multe. Eu am ezitat, dar până la urmă l-am sunat, iar domnul a venit foarte repede să ne povestească de proiectul de care ne-am și îndrăgostit. 

Văzut, plăcut, vă comunicăm decizia cât mai repede. Plecasem de acolo și deja stădeam doar cu gândul la casă. Aveam puțin din sentimentul pe care-l povesteau alții cum că simți că ai vrea să stai acolo. Era puțin bizar pentru mine, dar se întâmpla. Ilinca era și ea foarte încântată și am lasăt seara să treacă pentru a lua a decizie. 

A doua zi, ne-am trezit în calcule, în discuții, să vedem dacă ne permitem luxul de a avea o casă. Am analizat ce am analizat, am tras linie și am concluzionat: VREM CASA ACEASTA!

Acum, suntem la 2 luni de la acea decizie, timp în care am demarat lucrările de amenajare cu un arhitect, am mobilat băi, discutăm pentru draperii, etc, așa cum se face la casă nouă. 

Ei, vreau să vă spun că am fost surprins de câți oameni neserioși poți întalni și cât de prost au înțeles unii comerciați români să facă business. 

Totul se mișcă încet, materialele se scumpesc, sunt lipsă stocuri, totul parcă nu este ce trebuie. Te aștepți ca atunci când plătești niște chestii, lucrurile să se întample în termene, totul să fie în regulă, dar nu este deloc așa. Trebuie să te înarmezi cu răbdare și timp. Asta învăt să fac acum. 

Când iei lupa de pe lucruri și privești imaginea de ansamblu, arată bine, avem casă. Nu pot să vă transnmit prin niciun cuvand fericirea pe care o simt și nerabdarea de a mă muta efectiv acolo, chiar dacă mai sunt multe de luat și de stabilit. 

Sănătoși să fim, căci împreună le vom rezolva pe toate!