Pe dedesupt

 Astăzi am fost inspirat să mai scriu aici datorită unui instastory. Un prieten a distribuit o imagine care m-a făcut să reflectez puțin la mine, la meseria mea. 

Pare ușor de făcut, da, din exterior chiar pare, pentru că noi, oamenii, avem întotdeauna să judecăm, iar ce facem noi este cel mai greu, dar ce face altul este, pff, ușor.

Meseria de fotograf vine la pachet cu multe uși închise, cu multe eșecuri, cu multă deznădejde, poate, uneori, și cu multe sacrificii, ca și în cazul meu. Vine full option, să zic așa. Dar totul ține de perseverență, de acceptare și de curaj, iar curajul ți-l iei mai totdeauna de la oamenii din jur. 

Este frustrant uneori să vezi cum lumea consideră că tu faci anumite lucruri ușor, când,  defapt, doar tu știi câte ai făcut să ajungi acolo, să fii omul despre care să se spună: uite, bă, ce ușor face ăla bani sau cât de mult timp are că doar apasă pe buton. 

Dar, reversul medaliei este că meseria asta nu te lasă niciodată nerăsplătit, fie că îți spune un client că îi plac materialele prefate, fie că dai de un om super fain, fie că îți cumpără cineva o fotografie de pe shutterstock cu 0.10$, îți aduce o bucurie și speranța că lumea va aprecia eforturile tale de a aduce bucurie sau speranță cu meseria ta.

Majoritatea îți comentează valoarea sau, mai pe românește, cât ar valora munca ta, de parcă fotograful ar merge la șefii lor și le-ar spune că ei merită mai puțin luna următoare și punct.

In schimb, când fotograful merge la ei, trebuie să plătească, domnule, ăștia fac banii ușor. Asta este societatea. Vrem amintiri pe bani puțini. 

Că un făcut, mereu, dar mereu, când faci rabat la preț, faci automat și la calitate, pentru că karma is a bitch.

Să NU mai fim superficiali, să nu mai judecăm fără să știm, pentru că de multe ori GREȘIM!