Viața, Bani, Roboți

Ei și dezamagirile iar scot un fel de poezie...


Dimineața ne trezim,
Stăm la muncă să muncim,
După bani noi alergăm,
În roboți ne transformăm,
Este cursul vieții, n-ai ce face,
Pentru bani nu avem pace,
Facem tot ca să avem,
Parcă e un fenomen.
E urât că viața-i scurtă,
Dumnezeu n-a dat-o lungă,
Noi în loc să ne distram,
După bani iar alergăm,
Sincer, nu-mi place deloc,
Când văd că sunt dobitoc,
Iar mă las purtat de gând,
Și cam tot la bani ajung.

Iar o zic și tot insist,
Mi-ar plăcea să fiu artist,
Să fac totul din plăcere,
Să nu am nicio durere,
Dar cum n-am fost înzestrat,
Rămân al banilor sclav,
Că mă zbat să fie bine,
Pentru ei și pentru mine
Linie cînd eu am tras,
Văd că n-am avut răgaz,
În viață să mă distrez,
Și c-am fost și eu corupt,
Să duc viața care-o duc.

Ridic un pahar și beau,
Pentru banii ce nu-i iau,
Mâine o să mă trezesc,
Pentru banii ce-i muncesc.