Balta's stories

Vlad Munteanu, aka D Å C, un rapper pe care l-am descoperit ascultând muzica care o ascultă și bunul meu prieten Cosmin. O muzică mai altfel, un altfel de rap, un altfel de tip, mai nou urmăresc și pe celebrul facebook despre munca lui și ceea ce face. Într-o zi am văzut un post al lui prin în care era frapat ca lumea nu distige, brand-ul D Å C, să zic așa, de persoana Vlad Munteanu. Interesantă perspectivă asupra lucrurilor. Nu l-am cunoscut, dar prin ce face și prin ceea spune, pot spune că e un tip super ok. Ce știu de Vlad? Născut pe 29 Dec 1980, probabil București, nu știu, a ars-o și prin școală, a absolvit Universitatea Tehnică de Construcții București, a absolvit S.N.S.P.A-ul, un tip citit citit pot spune cu o mare pasiune MUZICA....Și cam atât știu. Omul s-a regăsit printre versuri și a ajuns D Å C, a scos fel și fel de melodii, dar mai încolo de melodii a încercat să transmită mesajul clar și răspicat la ceea ce simte el...prin versuri. Și culmea, după parerea mea a i...

www.facebook.com Firește că am văzut o prostie de articol la cei de la Antena 1 cu privire la metodele de agățat. Bineînțeles că din acest reportaj, fetele, femeile și doamnele au fost victime ale acțiunii acestor ființe barbare, bărbatul. Este drept că de-a lungul timpului specia noastră, dar și a voastră s-a diversificat de la baștinași la domni manierați pînă la mult întâlnita foarmă găsită astăzi, cocalarii, iar femeile acelea fără drepturi, au devenit, domnițe și doamne până la forma întalnita astăzi majoritar pițipoanca. Este la fel de drept că mințile noastre au evoluat mai mult sau mai puțin de ambele tabere. Ideea este că bărbații sunt mereu de vină și nu înțeleg de ce? Unele comportamente sunt induse de actiunile femeilor care vrând să fie dive sau nu știu ce, atrag capetele pătrate șicanându-le liniștea, iar din tot jocul ăsta de-a cuceritul toți vor fi catalogați drept niște specimene gen „dăăăă”, care sunt puși numai pe sex. Mă tot abat de la subiect, unde vreau...

www.piccsy.com Era musai să fac una. O postare...da! e noul an, 2013, am lăsat în spate un an frumos, plin de multe surpize, aventuri și distracții. Aș vrea ca 2013 să fie cel puțin cât a fost precedentul și aș fi cel mai fericit. Concediul mi s-a terminat, sărbătorile au trecut, trebuie să ne luam la trântă cu acest două mii treisprezece care ne-a ieșit în cale. La postarea asta vreau să mă uit de 31 Decembrie 2013 și să văd ce am realizat din tot ce mi-am zis. Primordial sau nu, trebuie să termin masterul, 17 ani de scoală, cine ar fi crezut, ca îți pot aduce beneficii, toate prostiile învățate la scoala... Un al doilea „must” ar fi acel nenorocit de aparat care-mi blesteamă viața și este visul meu. Nu știu ce și cum voi face dar sigur o sa trag multe cadre daca-l voi avea. Un al treilea, să-mi consolidez locul an Macromex, să demonstrez că pot face față proiectului în care am intrat și nu în ultimul rând să nu dezamagesc oamenii care au avut încredere în mine până acu...