In amintirea banchetului

De la -
I LOVE ALBENA

Comentarii

  1. Anonim27 august 2009 la 15:22

    Salut! Era gata -gata sa ma uiti de la nominalizare. Si cum spuneai, "revolutie"????????? Oare cine o fi avut nastrusnica idee?????
    Diriga (si sa vrei nu scapi de mine)

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Ce părere ai despre această postare?

Postări populare de pe acest blog

Viața, Bani, Roboți

De la -
Imagine
Ei și dezamagirile iar scot un fel de poezie... Dimineața ne trezim, Stăm la muncă să muncim, După bani noi alergăm, În roboți ne transformăm, Este cursul vieții, n-ai ce face, Pentru bani nu avem pace, Facem tot ca să avem, Parcă e un fenomen. E urât că viața-i scurtă, Dumnezeu n-a dat-o lungă, Noi în loc să ne distram, După bani iar alergăm, Sincer, nu-mi place deloc, Când văd că sunt dobitoc, Iar mă las purtat de gând, Și cam tot la bani ajung. Iar o zic și tot insist, Mi-ar plăcea să fiu artist, Să fac totul din plăcere, Să nu am nicio durere, Dar cum n-am fost înzestrat, Rămân al banilor sclav, Că mă zbat să fie bine, Pentru ei și pentru mine Linie cînd eu am tras, Văd că n-am avut răgaz, În viață să mă distrez, Și c-am fost și eu corupt, Să duc viața care-o duc. Ridic un pahar și beau, Pentru banii ce nu-i iau, Mâine o să mă trezesc, Pentru banii ce-i muncesc.
Citiți mai multe

A venit vremea să scriu

De la -
Imagine
Demult mă temeam de ceea ce s-a întamplat. Nici Dumnezeu, nici Zeii, nici nimeni nu a putut împiedica această despărţire. E greu să vorbeşti atunci când tatăl tău nu mai este. E greu să fii tare...e greu să-ţi treacă. Mă macină zeci de gânduri care nu mă lasă să-mi iau gândul de la el, de la suferinţa lui, de la faptul că şi noi şi el ne-am fi dorit să fie lângă noi. Acum toate propoziţiile îmi încep cu "dacă", acum toate-s de prisos. Nimeni şi nimic nu-l mai poate aduce pe tata înapoi. Nici nu ştiu dacă îi este mai bine acolo unde este, dacă există viaţa asta de apoi, daca mai este ceva după moarte. Îmi place să cred că există toate astea doar să ştiu că el este undeva unde acum nu mai suferă şi are grijă de noi. Totul s-a schimbat, şi am învăţat că locurile care-ţi sunt familiale defapt nu înseamnă nimic dacă nu sunt acolo oamenii dragi ţie. Am învăţat că apartamentul familiei, nu mai mi se pare deloc casă, dacă nu sunt ei acolo. Cu toată durerea acestei tragedii, ...
Citiți mai multe

Douăzeci, treisprezece

De la -
Imagine
www.piccsy.com Era musai să fac una. O postare...da! e noul an, 2013, am lăsat în spate un an frumos, plin de multe surpize, aventuri și distracții. Aș vrea ca 2013 să fie cel puțin cât a fost precedentul și aș fi cel mai fericit. Concediul mi s-a terminat, sărbătorile au trecut, trebuie să ne luam la trântă cu acest două mii treisprezece care ne-a ieșit în cale. La postarea asta vreau să mă uit de 31 Decembrie 2013 și să văd ce am realizat din tot ce mi-am zis. Primordial sau nu, trebuie să termin masterul, 17 ani de scoală, cine ar fi crezut, ca îți pot aduce beneficii, toate prostiile învățate la scoala... Un al doilea „must” ar fi acel nenorocit de aparat care-mi blesteamă viața și este visul meu. Nu știu ce și cum voi face dar sigur o sa trag multe cadre daca-l voi avea. Un al treilea, să-mi consolidez locul an Macromex, să demonstrez că pot face față proiectului în care am intrat și nu în ultimul rând să nu dezamagesc oamenii care au avut încredere în mine până acu...
Citiți mai multe