Ei și dezamagirile iar scot un fel de poezie... Dimineața ne trezim, Stăm la muncă să muncim, După bani noi alergăm, În roboți ne transformăm, Este cursul vieții, n-ai ce face, Pentru bani nu avem pace, Facem tot ca să avem, Parcă e un fenomen. E urât că viața-i scurtă, Dumnezeu n-a dat-o lungă, Noi în loc să ne distram, După bani iar alergăm, Sincer, nu-mi place deloc, Când văd că sunt dobitoc, Iar mă las purtat de gând, Și cam tot la bani ajung. Iar o zic și tot insist, Mi-ar plăcea să fiu artist, Să fac totul din plăcere, Să nu am nicio durere, Dar cum n-am fost înzestrat, Rămân al banilor sclav, Că mă zbat să fie bine, Pentru ei și pentru mine Linie cînd eu am tras, Văd că n-am avut răgaz, În viață să mă distrez, Și c-am fost și eu corupt, Să duc viața care-o duc. Ridic un pahar și beau, Pentru banii ce nu-i iau, Mâine o să mă trezesc, Pentru banii ce-i muncesc.
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Ce părere ai despre această postare?