Matur?

Mi s-a întâmplat cel mai ciudat lucru din ultimul timp, din umbra tastelor realizand asta m-am decis să mă destăinui. Stând la obișnuita coadă de Sâmbătă de la supermarket, auzeam un scâncit de copil...eh nimic deosebit, ajung în față pentru a plăti cumpărăturile iar scâncetul devenea un plâns de copil, parcă abandonat.
Acea făptură îmbrobodită s-a uitat cu ochii umezi la mine, cu gurița căscată, cu plânsul lui mic care acoperea tot ce spunea radioul. Cele câteva clipe au făcut ca mintea mea să se gândească la fel și fel de scenarii cum aș putea liniști un copilaș și cum aș fi putut să îi aduc pe fața-i drăgută zâmbetul acele care te face să uiți de răutate și alte prostii. Așa pur cum era cerea ajutor prin plânsul lui...voiam să-l ajut! Toată lumea se strânsese în jurul lui încercând să-l liniștească, dar nimeni și nimic nu putea face asta. Exista o singură persoana în acel supermarket capabilă de lucrul ăsta dar îl lăsase pentru câteva cumpărături.

În general nu-mi place să văd oameni suferind, dar când vine vorba de un copil atunci e și mai rău!