„Povestea unei picături de sânge”-Donează sânge

Nu știu dacă vreodată ați fost la un centru de transfuzii pentru a dona sânge. Ei bine, eu am fost. Mânat de planurile prietenului meu Ditzu dar și ale lui CosMINU, am plecat să facem o faptă bună.Am ajuns pe la 10:00. Credeam că totul se va termina în maxim o oră și vom pleca, dar surpriză, la Centrul de transfuzii din București erau peste 100 de oameni, dornici de a dona sânge și dorinci de a fi răsplătiți. Vă dați seama că pe acolo nu erau oameni cu iq-urile foarte mari. Nu vreau să jignesc pe nimeni. Tocmai de aceea îmi pierdeam rândul de multe ori și se băgau mulți în fata mea pentru că preferam să ma detasez și să privesc cât de ciobani pot fi unii. Certurile lor mă amuzau și întristau totodată pentru că am văzut că România, nu învață din greseli, ci se complace în situația de a le repeta. Printre picături am făcut analizele în jurul orei 13:00 și am urcat la sălile de transfuzii. Pe la ora 14:00, după ce prietenii mei donaseră, se mai strigă ultimele 2 persoane pentru transfuzie: o fată și Baltă. Intru în sală, după ce un om mi-a râs în față că sunt ultimul, nu știu ce semnificație aveam dar nu am luat în seamă un gest, poate involuntar, al unui bătrân.

M-am asezat, fară frică. Când transfuzia a început a început să mi se facă putin rău iar asistenta intrase puțin în panică, după ce mi-au repetat obsesiv „stai să îți luăm cât trebuie să îți dăm bonurile!” eram deja amuzat și-mi trecuse puțin amețeala. Le-am răspuns simplu că „dacă mi se face rau îmi puteți intrerupe transfuzia” și deja erau uimite că cineva nu venise doar pentru bonuri. Sunt mult mai multe situații pe care aș putea să le povestesc dar nu vreau să jignesc pe nimeni, după cum am spus.

Uneori e greu să fii român, dar rezistăm cu stoicism!