Steaua-Twente

Mai sunt 5 zile până la așa-zisul „marele meci”, Steaua-Twente. După numele echipei adverse nu prea pare așa de important, dar tinând cont că este în saisprezecimile „Uefa Europa League” deja vorbim de un alt nivel. Ca de obicei multe asteptări, încărcătură mare, iarăși un Național Arena probabil plin, unde voi fi și eu prezent.

Un meci cu speranța de a ne arăta că fotbalul nostru nu este atât de mediocru, că la noi nu se fac doar mânării, un meci care dă sperantă întregii suflări steliste. La modul lor jalnic de a trata fiecare meci, încă mai sunt mișcat când aud crainicul stadionului spunând echipa în difuzoare. Poate am rămas prostul care încă ține cu ei și nu se descotorosește de echipă doar pentru că există un conducător care nu are nicio noimă în a conduce un destin al unei echipe ce în trecut era ceva pe harta fotbalului european. Nu-l favorizez, îl detest destul de mult, dar nu atât de mult încât să-mi las „iubirea roș-albastră ”.

Nu-l las pe el să câștige. Vreau să văd echipa asta iarăși sus, pentru că acolo îi stă bine. Acolo ne-a obisnuit să fie. 

Poate prea mă atasez eu de lucru, de persoane sau de chestiile pe care le plac, dar asta cred că definește o pasiune pentru o echipă, o persoană sau oricare alt lucru pe care îl vreți voi, o iubire necondiționată. Iar dacă vreodată am fost supărat și am spus lucruri, a fost pentru că probabil cuțitul ajunsese la rană și m-a forțat să spun astea. Este mai presus de rivalitate și de orice lucru rau din lumea asta, este o plăcere, o dorință, este educația pe care o primești din fapte, este mai presus de cuvinte,  pasiunea, pasiunea pentru Steaua. Judecați-mă, dar niciodată nimeni nu-mi va putea lua pasiunile și mai presus de asta gândul de la echipa favorită, de la Steaua!... Nu-mi doresc decât un rezultat pozitiv Joi, 16.02.2012, pe Național Arena. Deci, Forza Steaua!