Balta's stories

Încă odată mi s-a demonstrat că viața ți se poate schimba într-o clipă...fără să vreau...obsedatul facebook-ului fiind, am descoperit povestea unei fete din Slobozia, care până nu demult nu avea nicio problemă...A fost diagnosticată cu o boală și acum, mai mult ca oricând are nevoie de ajutorul nostru...al vostru, al tuturor... Ideea este ca povestea ei să ajungă la urechile unor oameni care o pot ajuta și numai voi puteți face asta, dând share la acest post... povestea ei o puteți găsi aici: http://danaslobozia.blogspot.com/ ...iar rugămintea mea este să nu ignorați acest mesaj... Nu uitați...DAR DIN DAR SE FACE RAI!

Din pricina serviciului sunt nevoit sa merg prin tot Bucureștiul, care în preajma alegerilor, este plin de afise electorale foarte enervante. Promisiuni...numai prostii. Orice am face, oricine ar veni, tot niște hoți vor fi. Așa că cu riscul de a mă condamna multă lume, eu nu o sa votez cu nimeni și nimic. Nu vreau să particip la această adunare electorală dusă la limita prostiei, nu vreau să profit niciun pic de pe urma ei și nu mă va interesa. Ideal este să avem campanie, să cheltuim bani, să umplem străzile de afise, în timp ce alții mor prin spitale că nu au pastile și alții pe străzi ca nu au de mancare. Ideal este să luam ciolanul altui partid, să avem noi putere, să ne mai facem de cap înca 4 ani. Niște rahatenii care sunt platite din banii nostri, acei bani publici care nu ajung de pensii și de altele, dar în schimb blocurile și toate panourile sunt pline cu „Votați UN ALT PROST”. NU mai spun că atunci când vin alegerile, cu o lună înainte este forfota mare în comunitate...

Fix Duminica trecută, am desceperit un om în cămin, Liviu, care a ieșit cu a lui chitară pe afară...intrând în vorbă cu el am aflat că nu cânta la chitară pentru a face nu știu ce performanță, ci pentru simpla lui liniște, după bunul lui plac...ceea ce mă duce cu gândul la pasiuni. Timp de vreo două ore tipul ne-a cântat diverse melodii care le-am ascultat cu drag ca într-o tabără unde chitara rece dăinuia. Liviu e un tip talentat, nu ai cum să nu îl remarci daca îl asculți și ceea ce face el face doar din pasiune...fără să ceară nimic în schimb, un tip amuzant care ne-a amuzat și ne-a destins Duminica. Legat de asta am mai aflat și eu ceva melodii, mai romantice, mai cu multa carincă..chestii de genu. Îmi place să descopar oameni care sunt orientați în viață de pasiuni, pasiuni care le rasfațî viața monotona și îi aruncă într-un râu de plăcere, care le dă unicitate. Mereu mi-am spus că lucrurile bune se fac atunci când sunt făcute cu plăcere și pasiune. Atunci există armonia dintre s...

piccsy.com Marea finală, de la București a ajuns să fie disputată de doua echipe spaniole. Așadar după cum știți Athletico Madrid și Athletic Bilbao au venit în ultimul act. În ziua meciului Bucureștiul fremăta de fani spanioli, dar și de româncele noastre infiltrate pentru a prinde un charter de Madrid. Despre finală ați auzit toți, așa că nu mai vorbesc despre. Cum spuneam, româncele...am mai trecut pe la Unirii și în alte zile, nimic de spus...pe acolo se perindă domnișoare care îți fură privirea.. pe Lipscani nu mai zic. În ziua meciului ce să vezi...toate cu Jose Armando în gând mai despuiate și mai arogante ca niciodată, măturau centrul orașului, o clipă mi-am luat gândul de la meci și m-am gândit că am putea câstiga mult după această finală. Toți străinii spun că româncele noastre sunt frumoase, pentru că merg numai în centrul vechi al orașului, dar nu am văzut niciun străin să iasă de prin ferentari, rahova, să spună....„Bă, chiar aveți femei frumoase!”... Și uite aș...

Ou da! Pentru că seara asta asta este dedicată pentru melodia „Azi nu!”, dar și pentru altele care au o rezonanță deosebită în sufletul meu, probabil astăzi nu prea o să mă stresez să raspund la prea multe apeluri. Am ajuns într-o fază a vieții în care sunt puțin confuz și nu prea știu sigur unde mă poartă drumurile pe care apuc. Sunt sigur că nu sunt line și pline doar de reușite și de bucurii. Încep să vreau să fac ceva cu viața mea și vad că pe alocuri îmi iese. Mai am de lucrat la multe lucruri. Trebuiesc finisate multe. Dar cum timpul le rezolvă pe toate astept cuminte să treacă și peste problemele mele. Sincer nici nu știu de ce îmi scriu aceste gânduri aici. Pentru voi. Sunt sigur că pe niciunu nu îl interesează prea mult ce scrie aici. Am senzația că această carcasă numită trup îmbătrânește mai greu decât sufletul meu. Simt pe zi ce trece că nu mai sunt copilul de altădată și asta doare. E o prostie să trăiești atât de puțin. Sunt bulversat. E târziu și vreau să fiu poet...