„Doamna ta e cu tine mereu”

Astea au fost ultimele ei cuvinte, pe undeva prin Aprilie când ne uram sărbători fericite. Acum este între îngeri și sper ca ea să fie mereu alături de mine. A fost totul brusc, neașteptat, dureros și parcă nici acum nu îmi vine să cred că este așa. Poate nici nu vreau, în mintea mea ea este la Cuza, ea predă copiilor marketing și este tot așa cum o știam eu plină de viață.

A fost ea mai diferită cu felul ei de a fi, a știut să fie plăcută cu caracterul ăla puternic care o ajuta să facă toate ce le-a făcut.

Am rămas cu o ultimă conversație atât de simplă și plină de semnificație...

Înainte să nu mai văd de ochii care sunt din ce în ce mai înlăcrimați încerc să o las să se liniștească și să ne vecheze de sus. Offf...