Despre nimic

Mă uit în jurul meu mereu și asta nu pentru că sunt la volan și trebuie să fiu atent..mă uit..și în toată nebunia din capul meu, încerc să privesc mai mult, mai multe, să înțeleg, de ce și mai ales cum viața mea a ajuns o mare grabă, condiționată de tot felul de termene limită.

Dar mereu când am o întrebare ce mă privește, mă uit și în jur și-mi dau seamă că defapt eu nu o duc foarte prost.

Singurul regret din viața asta, rămane și va tot rămane, pierderea tatălui ...o mare parte din tabloul perfect al vieții mele. Cu toate că tabloul meu va rămane acolo să îl privească lumea, ceva s-a dus, ceva foarte important.

Dar vedeți voi, nimeni nu te va întreba și nu-l va interesa  problemele astea, mai ales când adormi cu gândul la ele, muncești cu gândul la ele și te culci cu gândul la ele, dar tot mergi înainte, zi după zi.

De când sunt prin București am văzut multă răutate, dar și oameni frumoși, am văzut locuri mizere, dar și frumoase...oameni care te inspiră dar și oameni care vor sa te facă să renunți ...și am înteles că viața nu este doar despre bine, și mi-a fost arătat cam dur...

Fel și fel de trăiri, de gânduri...din care ai putea scrie o carte în fiecare zi...îmi place bunătatea, îmi place să ajut, îmi place să văd oameni frumoși. Și aici am o mulțime de exemple, dar nu vă enumăr niciunul că nu vreau să omit pe nimeni.

Mă uit zi de zi la oameni și încerc să îmi imaginez ce probleme au, ce motive de fericire au...și-mi dau seama că nu sunt singurul cu gânduri și probleme...

Mă uit în jur și cred că sentimentele, emoțiile și clipele frumoase te pot scoate din orice pasă proastă... așa că vă invit să dăm frâu sentimentelor și să scoatem emoțiile la vedere...căci în toată nebunia astea ne sunt plasele de siguranță.