Cum se simte un fotograf la propria nuntă?
Anul acesta am aflat și eu răspunsul la această întrebare. Pe 21.07 eu și soția mea am pus-o de o mare petrecere în cinstea iubirii noastre.
Participând la atâtea înainte (nunți ca fotograf), am zis că o să fie floare la ureche, dar nu a fost deloc așa. Am dat de tot felul de chestii noi, de tot felul de situații și toate au fost înainte de ziua cea mare, cu toate că ne-am apucat de planificat cu aproximativ un an și jumătate înainte. Dar astea toate se uită și rămâne amintirea distracției și a fericirii acelei zile.
După cum era evident, nu a fost totul perfect, căci tatăl meu a fost prezent doar în inimile și gândurile noastre, iar ăsta a fost lucrul care mă face să nu pot spune că nunta noastră a fost perfectă.
Ziua nunții a decurs conform planului pe care-l făcusem cu soția mea și am scăpat de tot stresul. Ziua aia am simțit-o ca atunci când intri într-un cauciuc mare, te pui pe marginea unui deal și îți dai drumul de pe el, la început a fost lent, iar la un moment dat a trecut așa de repede că am ajuns la baza dealului (sfârșitul nunții).
Atunci mi-am dat seama și mai tare cât de important este rolul unui fotograf sau videograf la un astfel de eveniment. Este practic imposibil să poți să trăiești momentul la fel de frumos ca invitat. Dar noi am încercat și am stat doar pe ringul de dans.
Acum este momentul când am să le mulțumesc iarăși oamenilor implicați, de la familie, nași (Ramona și Adrian) până la fotografi (Mircea Avarvari www.imaginivii.ro), videografi (Cornel Flangea și Mihai Popîrlan), formație (Cătălin Cojocaru, Formația Playlist Bacău), locație (Evergreen Events), flori (Florăria Vanda), prăjituri (Cofetăria Flavours), barman (Rilă) și nu în ultimul rând a tuturor celor care au participat la evenimentul nostru.
M-am simțit cu adevărat special și am avut foarte mari emoții când am văzut tot cortul plin de oameni care au venit pentru noi, iar sentimentul ăsta l-am avut fix înainte de primul dans...da! foarte emoționant.
Restul este poveste!
Cu drag,
Mihai
Participând la atâtea înainte (nunți ca fotograf), am zis că o să fie floare la ureche, dar nu a fost deloc așa. Am dat de tot felul de chestii noi, de tot felul de situații și toate au fost înainte de ziua cea mare, cu toate că ne-am apucat de planificat cu aproximativ un an și jumătate înainte. Dar astea toate se uită și rămâne amintirea distracției și a fericirii acelei zile.
După cum era evident, nu a fost totul perfect, căci tatăl meu a fost prezent doar în inimile și gândurile noastre, iar ăsta a fost lucrul care mă face să nu pot spune că nunta noastră a fost perfectă.
Ziua nunții a decurs conform planului pe care-l făcusem cu soția mea și am scăpat de tot stresul. Ziua aia am simțit-o ca atunci când intri într-un cauciuc mare, te pui pe marginea unui deal și îți dai drumul de pe el, la început a fost lent, iar la un moment dat a trecut așa de repede că am ajuns la baza dealului (sfârșitul nunții).
Atunci mi-am dat seama și mai tare cât de important este rolul unui fotograf sau videograf la un astfel de eveniment. Este practic imposibil să poți să trăiești momentul la fel de frumos ca invitat. Dar noi am încercat și am stat doar pe ringul de dans.
Acum este momentul când am să le mulțumesc iarăși oamenilor implicați, de la familie, nași (Ramona și Adrian) până la fotografi (Mircea Avarvari www.imaginivii.ro), videografi (Cornel Flangea și Mihai Popîrlan), formație (Cătălin Cojocaru, Formația Playlist Bacău), locație (Evergreen Events), flori (Florăria Vanda), prăjituri (Cofetăria Flavours), barman (Rilă) și nu în ultimul rând a tuturor celor care au participat la evenimentul nostru.
M-am simțit cu adevărat special și am avut foarte mari emoții când am văzut tot cortul plin de oameni care au venit pentru noi, iar sentimentul ăsta l-am avut fix înainte de primul dans...da! foarte emoționant.
Restul este poveste!
Cu drag,
Mihai
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Ce părere ai despre această postare?