Balta's stories

...m-am mutat pe wordpress. Mi-ar face o deosebită placere să mă urmărești în continuare aici http://mihaibalta.wordpress.com/ Ne mai vedem!! :D

De-aș putea să mai întorc timpul, de-aș...de-aș...legat cu mâinile la spate în toată această fugă a timpului... care nu a înțeles niciodată nevoia mea de oamenii dragi...că-mi place să-i am lângă mine, încerc să mă țin de pluton, să nu pierd teren... Mâine se împlinesc nouă luni de când tatăl meu nu mai este printre noi și constat că treaba cu „ timpul le rezolvă pe toate ” nu este deloc valabilă, ci pare din ce în ce mai greu să accept că nu îl mai găsesc acasă ori de câte ori merg... Și iarăși m-am lăsat dus de gânduri triste să mai scriu ceva...ce sună cam așa: Nouă luni au trecut tată, De când nu te-am auzit, Și am inima umbrită, De tot ceea ce-am trăit. Și acum de ziua mea, Se-împlinesc aceste luni, Se apropie și-a ta, Mii de lacrimi o s-aduni. Că ție nu-ți mai facem tort, Ci o să-ți facem cruce, Și-aș face orice efort, Înapoi de te-aș aduce. Amintire-ai încă vie, La tot ce-am trăit atunci, E cea mai mare tragedie, Pe care tu n-ai vrut să ne-o aduci... ...

Mă uit în jurul meu mereu și asta nu pentru că sunt la volan și trebuie să fiu atent..mă uit..și în toată nebunia din capul meu, încerc să privesc mai mult, mai multe, să înțeleg, de ce și mai ales cum viața mea a ajuns o mare grabă, condiționată de tot felul de termene limită. Dar mereu când am o întrebare ce mă privește, mă uit și în jur și-mi dau seamă că defapt eu nu o duc foarte prost. Singurul regret din viața asta, rămane și va tot rămane, pierderea tatălui ...o mare parte din tabloul perfect al vieții mele. Cu toate că tabloul meu va rămane acolo să îl privească lumea, ceva s-a dus, ceva foarte important. Dar vedeți voi, nimeni nu te va întreba și nu-l va interesa  problemele astea, mai ales când adormi cu gândul la ele, muncești cu gândul la ele și te culci cu gândul la ele, dar tot mergi înainte, zi după zi. De când sunt prin București am văzut multă răutate, dar și oameni frumoși, am văzut locuri mizere, dar și frumoase...oameni care te inspiră dar și oameni car...

Stau şi mă uit în jur uimit de lumea în care am poposit, în vremurile fără de prea mulţi oameni. Aşa că am scris, purtat de gânduri, încă o poezie care sună cam aşa... Atras de gânduri în singurătate, Stau şi gândesc fără a face fapte, Trec peste ape, mări şi ţări, Cutreierând multe cărări. Nemaiştiind ce-i rău sau bine, Urăsc să fiu doar eu cu mine, Căci gâduri bune nu îmi vin, Realitate-i doar un chin. Şi ies în lume s-o-nţeleg, Să fac ceva să o dezleg, Dar văd în jur, dezamăgit, Că lumea e de neclintit. Alergătură fără fapte, Prea mulţi fără moralitate, Nici conştiinţă nu mai au, Ce să mai las, ce să mai iau? Şi-s curios pe viitor, Unde ajungem că eu mor, Când văd atâta lăcomie, Oameni conduşi de bogăţie...

Dupa 4 luni si jumatate am reuşit să scriu şi pentru tata o poezie. Multe cuvinte care nu-şi găsesc rima au trecut prin capul meu, dar din dragoste pentru el am ţinut să scriu ceea ce sună cam aşa... O poveste şi un tată, Cum nu a fost niciodată, O familie unită, Doar de moarte desparţită. În famile-am învăţatat, Cum e să fii alintat, Şi-mi aduc aminte bine, Ce frumos era cu tine. M-ai crescut, m-ai învăţat, Cum să fac să fiu barbat, Şi când ne era mai bine, Ai plecat de lângă mine. Şi-ai luptat ca un erou, Cum tu o făceai mereu, Şi mai e o eroină, Ce n-a vrut să îi convină, Că tu ai o boală grea, Şi-a luptat ca să ti-o ia. Dar totul s-a terminat, După lume ai plecat, Şi ştiu că n-ai vrut aşa, Ca să mori de ziua ta, Să ne laşi doar întristare, Fără pic de alinare. Şi n-ai fost tata un om rău, Dar te-a vrut El, Dumnezeu, Mai aveam noi de trăit, Să mă vezi căsătorit Aşa cum ai asteptat,  Şcoala de am termi...

Altul la rând. A mai trecut un an, iei, motiv de bucurie pentru toată lumea. Defapt, e de căcat. Că timpul trece prea repede pe langă noi și nici nu ne dăm seama când am ajuns maturi. De revelion ar trebui să se bea de necaz și nu de fericire. Anul trecut, să zic că am început cu niște rezoluții care păreau destul de promițătoare, ba mai mult, multe dintre ele le-am făcut, ceea ce a depins de mine, defapt toate. Aveam o singură dorință care nu depindea de mine, dar din păcate, acea dorință a mea s-a transformat în tragedia vieții mele. O tragedie care și-a pus amprenta pe sufletul meu petrecăreț, optimist și plin de viață.  Am avut destule motive de fericire în 2013, de care sunt mândru. Am terminat masterul și mi-am găsit o fată minunată alături de care să trăiesc tot restul vieții mele liniștit. Dar, alte doua, chiar trei, pot spune, evenimente neplăcute, au umbrit toate aceste lucruri și m-au făcut să le neglijez fără bună-știință. Evenimente după care rămân cicatri...